November 08, 2018

Internship-ul – noua reglementare în dreptul român

Un element de noutate în legislația muncii este reprezentat de Legea nr. 176/2018 privind internshipul, (“Legea privind internshipul”) recent publicată în Monitorul Oficial și care va intra în vigoare la data de 18 august 2018.

Legea privind internshipul reglementează cadrul general pentru efectuarea programelor de internship, impunând totodată numeroase restricții în ceea ce privește, spre exemplu, activitățile care pot fi desfășurate de către interni, numărul maxim de interni care pot fi angajați de către o organizație-gazdă, precum și durata maximă a unui program de internship organizat în cadrul unei societăți.

De regulă, contractul de internship trebuie încheiat în formă scrisă și pentru o perioadă determinată, între intern și organizația-gazdă, scopul acestui aranjament juridic fiind limitat la desfășurarea de către intern a unei activități specifice, pentru și sub autoritatea organizației-gazdă, în vederea aprofundării cunoștințelor teoretice, a îmbunătățirii abilităților practice și/sau a dobândirii de noi abilități sau competențe. În temeiul acestui contract, internul este îndreptățit să primească o indemnizație de internship într-un cuantum care nu poate fi mai mic decât 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată (i.e. minim 950 lei) și care va fi acordată pro rata prin raportare la numărul de ore de activitate desfășurată.

În general, o organizație-gazdă poate încheia cu un intern un singur contract de internship pentru un program de internship a cărui durată nu poate depăși 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive. Excepțional, între aceleași părți pot fi încheiate mai multe contracte de internship dacă este respectată condiția ca fiecare contract să vizeze un program de internship distinct, iar durata cumulată a acestor programe distincte să nu depășească 6 luni.

În orice caz, numărul maxim de interni care pot fi angajați simultan de către o organizație-gazdă care are mai mult de 20 de salariați este limitat la 5% din numărul total de salariați ai respectivei organizații-gazdă.

Activitățile care pot fi desfășurate de un intern trebuie să se circumscrie unui program de lucru limitat la 40 de ore pe săptămână, efectuarea de ore suplimentare nefiind permisă de lege. Aceste activități sunt coordonate si evaluate de un îndrumător desemnat de conducătorul organizației-gazdă dintre salariații calificați, cu o experiență de cel puțin un an în domeniul de activitate în care urmează să se desfășoare programul de internship.

La finalul programului de internship, între intern si organizația-gazdă poate fi încheiat un contract individual de muncă. În acest sens, potrivit Legii privind internshipul o organizație-gazdă care, în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship, încheie cu internul in cauză un contract individual de muncă, aceasta primește, la cerere, o primă de promovare a angajării în cuantum de 4.586 lei pentru fiecare persoană astfel angajată, după îndeplinirea obligației de menținere a raporturilor de muncă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 24 de luni.

În ceea ce privește obligațiile de natură administrativă, Legea privind internshipul prevede faptul că agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă va înființa și administra un registru de evidență a contractelor de internship, iar organizației-gazdă îi revine obligația de a completa acest registru la încheierea fiecărui contract de internship.

Nerespectarea cerințelor reglementate de Legea privind internshipul poate conduce la aplicarea de amenzi cuprinse între 300 lei și 20.000 lei. Mai mult, încheierea unui contract de internship în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă poate atrage sancțiunea nulității absolute a contractului de internship.

Ca aspect separat, trebuie subliniat faptul că Legea privind internshipul nu abrogă în mod expres actele normative care reglementează alternativele uzitate anterior de angajatori pentru derularea stagiilor de practică, respectiv (i) Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor și studenților,precum și (ii) Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Legea nr. 176/2018 privind internshipul a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 626 din data de 19 iulie 2018, intrând în vigoare în termen de 30 de zile de la publicare.

November 02, 2018

Noi modificări aduse Legii nr. 202/2002

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați a fost recent modificată prin adoptarea Legii nr. 178/2018, respectiv a Legii nr. 232/2018.

Legea nr. 178/2018introduce două noi ocupații aferente domeniului egalității de șanse și de tratament, respectiv “expert în egalitate de șanse” și “tehnician în egalitatea de șanse”.

În acest sens, Legea nr. 178/2018 reglementează posibilitatea instituțiilor și autoritățile publice centrale și locale, precum și a companiilor private cu un număr de peste 50 de angajațide a angaja un expert/tehnician în egalitate de șanse ori de a repartiza unui salariat existent atribuții în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în scopul de a promova și de a asigura respectarea legislației care reglementează nediscriminarea și egalitatea la locul de muncă.

Printre atribuțiile corespunzătoare acestor două ocupații se numără: (i) analizarea contextului de apariție și evoluție a fenomenului de discriminare de gen și a respectării principiului egalității de șanse între femei și bărbați, (ii) elaborarea unor recomandări/observații/propuneri în vederea prevenirii/gestionării/remedierii contextului de risc care ar putea conduce la încălcarea principiului mai sus menționat, (iii) elaborarea de planuri de acțiune privind implementarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați.

Totodată, Legea nr. 178/2018 introduce un nou concept în domeniul egalității de șanse, respectiv violența de gen, definită ca fiind fapta de violență direcționată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat și motivată de apartenența de sex. Violența de gen împotriva femeilor este definită ca violența care afectează femeile în mod disproporționat. Violența de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violența domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane și prostituția forțată.

Potrivit celor mai recente modificări aduse prin Legea 232/2018, este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică, manifestat atât în public, cât şi în privat. O astfel de reglementare permite, practic, sancționarea comportamentelor de hărțuire manifestate mai ales în spațiile publice, prin aplicarea, de către Poliția sau Jandarmeria Română, de amenzi contravenționale în cuantum de 3.000 până la 10.000 lei. În cazul în care astfel de acte de hărțuire îndeplinesc condițiile legale pentru atragerea răspunderii penale a făptuitorului, îmbrăcând forma infracțiunii, urmează a fi aplicate dispozițiile Codului Penal.

Legea nr. 178/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 627 din data de 19 iulie 2018. Legea 232/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 679 din data de 6 august 2018.